Monstrii cu bot de catifea | Simona Poclid

Se inserase. Strada era pustie si linistita, semn ca cei cativa betivi, care poate colindau uneori mahalaua aceasta noua si curata, se plictisisera. Aerul bland, inmiresmat si liber, ma facea sa ma cred stapan pe oasele din trup si sa pot indura trecerea timpului care, in atat de multa liniste, se a...